Scrisoare deschisă.
Abia în acest caz îmi doresc să văd puterea Social Media și a distribuirii informațiilor care chiar contează și care pot informa și ajuta oamenii!
Tristul adevăr din spatele relațiilor de sugar dating, relații ambalate frumos care distrug valori și principii.
Am ajuns în punctul în care simt ca trebuie sa fac ceva în privința acestui lucru care mă macină de ceva vreme încoace; nu mai pot sta cu mainile în sân și să privesc neputincioasă, vreau să previn, să ajut. Dacă la sfârșitul mesajului vă veți da seama ca vreți sa mă sustineți,vă rog să distribuiți acest mesaj sau pe cel scris in limba engleză, de pe pagina special creată pe Facebook sub numele “Stop sugar dating în România”
Am o prietenă care de ceva vreme a început să se întâlnească cu un bărbat mai în vârstă în schimbul vacanțelor în Croația, ochelari de soare de la Dior, genți Prada, punându-și în așteptare planurile profesionale (până când, nu știu) și mai presus decât orice, familia. Nu o mai recunosc și detest enorm să o văd ca alege această cale.
Pe scurt, în primavară eu și Laura ne uitam pe Instagram în căutarea unor idei de călătorie, să vedem cum ne-am putea petrece vacanța de vară într-un loc sau într-un fel puțin mai inedit, după ce ne-am fi susținut lucrarea de licență. Nu ne-a luat mult până când am dat peste o specie anume de “călătoare”, societatea secretă a așa numitelor SUGAR BABIES – care cu foarte multă nonșalanță își etalau pozele de pe iaht unde foarte gânditoare priveau spre orizontul exotic, bând un smoothie verde plin de sănătate după un masaj de relaxare în Maldive, sau bucurându-se de viața de noapte pe un rooftop din Manhattan. Feed-urile lor arată mai degrabă, a publicitate, a plasare de produse, și care încearcă să ne inspire cu motto-uri precum “îmi traiesc viața din plin:mă bucur de ce-mi oferă prezentul”sau “seize de moment” sau “carpe diem” sau “descoperindu-mă pe mine însumi în călătoria spre Taiwan.”
Suprinzător (sau nu) prietena mea a gasit fascinată această idee de a deveni acest tip de fată. Dintr-o dată a început să se plangă de faptul ca tot ceea ce ne putem permite vara asta, e să mergem cu rucsacul în spate împreună cu niște prieteni prin Europa, într-o mașină închiriată. Nu am luat-o în serios, așa cum nici n-am făcut-o atunci când mi-a spus că s-a înregistrat pe câteva dintre site-urile de acest gen, în speranța de a-și găsi un sugar daddy alături de care să-și petreacă vara. Însă abia acum îmi dau seama ca ar fi trebui să o iau în serios.
Faza este că tot ceea ce trebuie să facă o fată, este sa dea un search pe Google cu cuvântul sugar daddy și site-uri ca Sugardaters îți rup ochii cu anunțuri publicitare care nu fac decât să manipuleze tinerele naive, făcându-le să creadă că dacă fac sex cu barbați mai în vârstă în schimbul unei compensatii monetare este cumva cum lucru bun. Dafuq? Și fetele pică în ispita banilor făcuți ușor și mai ales cheltuirea unor bani care nici măcar nu sunt ai lor. Și acest cuvânt fancy- "sugar dating", nu este nimic altceva decât reprezentarea clară a celei mai vechi profesii din lume.
Pot să spun că deja nu o mai recunosc pe Laura, și nu are decât câteva luni de când s-a băgat în cercul ăsta vicios. Cu toate că amândouă provenim din familii muncitoare, și am fost crescute și educate să ne respectam pe noi înșine și să nu dăm la schimb demnitatea pe o geantă Prada. Și totusi de când a început să se întâlnească cu acest bărbat, nu văd decat Instagramul ei perfect, îmbrăcată în rochii mulate, care nu portretizează deloc de fapt cum e ea, încercând să se cațăre pe o scară sociala sumbră, în loc să se focuseze pe lucrarea de licenta pe care apropo, nu a reușit să o predea la timp, pentru ca era prea ocupată să sorbească din cocktailuri la piscine în Egipt și la shopping în Soho.
Acum nu a ajuns decât o fată care visa să aibă o familie, și care a aruncat totul pe apa sâmbetei pentru iluzia unei vieți luxoase și 2 secunde de faimă pe Instagram.
Însă această problemă este una mai mare decât mine și Laura. Ca și societate suntem foarte rapizi în a abandona idealurile cu care am fost crescuți și educați și urmăm orbi pașii țărilor din partea de vest, fără să luăm în considerare că de fapt idealurile lor nu sunt și idealurile noastre.
Sunt oare singura persoană care crede că în viață și în dragoste este ceva mai mult decât pur și simplu un model de schimb monetar? Să-ți dai tu cele mai bune zile ale tale pentru cineva care nici macar nu-i pasă de tine și tot ceea ce dorește să obțină este evadarea din propria plictiseală și stres zilnic, având în posesie, la brat o fetișcană ca o bomboană? Dar ce se întâmplă cu acele zile în care nu te simți cel mai bine? Cine o să-ți fie alături în clipele pe care nu le poți posta pe Insta? În acele zile când nu ești o sugar baby, ci o simplă fată care are nevoie de iubire, afecțiune și compasiune, de cineva care să-i facă un ceai , sau să-i mângâie creștetul capului?
Din cate știu eu, problemele din viața reală nu dispar printr-o simplă glisare de card.
Scriu asta pentru că îmi doresc ca tura viitoare când o fată dă un Google search cu “sugar daddy”, ar trebui să găsească această scrisoare mai întâi, și cred mult în influența și vocea comunității (uite unde a ajuns Laura) și că o să mă ajutați să fac acest lucru posibil. Orice în afara de acele add-uri publicitare care nu fac decât să ademenească, să momească fete tinere în speranța obținerii unei“vieți bune”.
Poate mesajul meu o să salveze pentru cineva o prietenă, o fiică, sau o soră. Pentru prietena mea e un pic cam tarziu…